LISABONA - De ce au pierdut portughezii imperiul
Zi de cruising dupa Alicante, ne trezim fara ceas pe la 9.00 si dupa micul dejun o luam spre puntile superioare pentru o zi de plaja. Sus, bineinteles ca la demonstratie, abia ne strecuram si gasim doua locuri pe sezlonguri. Adriana da si o fuga pe la sala de sport pentru a se mentine in forma, iar eu, tot pentru o forma deosebita, ma intorc de pe-o parte pe alta. Ne inrosim bine pana spre pranz cand de atata toropeala ne ia somnul si ne retragem in camera. Ziua decurge lejer strabatem stramtoare Gibraltar si iesim in Atlantic, unde incep curentii mai puternici. Vasul se leagana usor, Adrianei chiar ii trebuie o pastila de atenuare a starii de greata dar eu sunt navigator inrait, nici o urma de stres. Seara mai vedem un meci, mergem apoi in bar cu nemtenii.
Dimineata intram in estuarul Tago ce conduce spre Lisabona, curentii se domolesc si incepem sa contemplam orasul. La prima vedere seamana cu Bucurestiul partea mai veche. De-a lungul fluviului Tago este un bulevard pe faleza in care circulatia se desfasoare tare ciudat. Adica sunt 4 benzi de circulatie, apoi 2 linii de tren, nu tramvai, apoi inca 4 benzi. In mod logic mergi pe 4 benzi intr-un sens si pe celelalte in sens opus. Ei bine nu, la portughezi se mergea pe 2 intr-un sens, pe 2 in sens opus, apoi urmau liniile ferate, iar pe partea cealalta se copia 2 cu 2, desi bulevardul duce in acelasi loc, nu se desparte. Coboram in port si o luam spre primul obiectiv.
Turnul din Belem, pe jumatate scufundat, a fost o constructie militara care supraveghea intrarea navelor in Lisabona. Nu mai retin cand a fost construit, probabil in perioada de glorie a navigatorilor -exploratori portughezi. Ghida ne-a povestit despre batalia mirodenilor, dusa intre navele portugheze, spaniole sau englezesti. Pana la urma am aflat si motivul pentru care marile puteri navale de la acea vreme s-au zbatut atat sa aduca mirodenii in Europa. Erau folosite in principal la conservarea pe o perioada mai lunga a carnii. Turnul este relativ micut si inauntru, fara sa intelegem de ce, nu se poate vizita. Ghida, de departe cea mai slaba din toata croaziera, primind si calificativul de insuficient, nu ne raspundea la absolut nici o intrebare suplimentara. Spunea ca nu stie, sau bajbaia ceva si apoi se facea ca se apuca de alta treaba. Bine, nici nu era prea placut sa o privesti in fata, avand in vedere ca ii lipseau vreo 3 dinti, dar macar sa ne dea un raspuns aiurea si tot era mai bine.
Intram iarasi pe bulevardul cu 4 sensuri, pardon 6 daca luam si trenul in calcul, si mergem tot de-a lungul coastei pana dam de…nimic. Oprim intr-un mini parculet, un teren viran pe marginea fluviului pentru a ne arata pe cealalta parte o copie a statui lui Isus din Rio, si o copie a Golden Gate din San Francisco. Amandoua la o scara mult mai mica, dar podul cel putin arata extraordonar. O intreb sfios pe ghida daca e vreo toaleta prin apropiere. Rade si imi zice “Pe la urmatoarele obiective, nu avem toalete publice”. M-am intors in Bucurestiul anilor 90 brusc, unde daca beai o bere in Romana, trebuia sa fii iute de picior pana in Unirii unde era urmatorul WC.
Monumentul navigatorilor portughezi , al treilea obiectiv este incrustat cu fostele colonii portugheze. Atat ne-a spus ghida, atat va spun si eu. Ne-am pozat, am cautat o toaleta urmarind o sageata, si…era doar iarba acolo cu copaci rari din pacate.
Ne suim in autocar si mergem la Manastirea de Jeronimos, construita de regale Manuel prin 1600, o constructie imensa, foarte intinsa si foarte inalta. Calcarul a fost folosit in totalitate la constructie. Inauntru turle inalte cu tavane zi ziduri pline de simboluri, cel mai des fiind intalnita funia navigatorilor si palmieri, refereire la vegetatia din coloniile portugheze. Manastirea e pastrata foarte bine pana astazi, iar in fata are un parc maricel, foarte ingrijit, cu alei si banci, diverse busturi de personalitati si cateva fantani. Ii intalnim pe fotogtafii romani, iesim un pic mai repede decat grupul din manastire pentru a ne lasa fotografiati de paparazza astia care ne-au urmarit. Facem vreo 4-5 fotografii in diverse ipostaze si pornim spre autocar.
Lisabona este relativ mica, doar 600.000 locuitori fara suburbii, este foarte lunga, de-a lungul coastei intinzandu-se pe mai mult de 20 km, dar foarte ingusta. Plecam spre centrul Lisabonei, in sfarsit sa vedem orasul. Care ne deprima total. Hotelul Ritz , aratat cu patos si cu degetul de ghida arata ca Pescarus din Mamaia, anii 80-90. Si totusi se numeste Ritz. Nici o cladire nu impresioneaza ochiul, sunt doar vechi si vechi arata. Fatadele nu sunt cosmetizate catusi de putin, atarna tencuiala in unele locuri, un mic haos urbanistic ni se tot infatiseaza. Case mai mari, 6-7 etaje, apoi unele mici darapanate, nici un ansamblu unitar. Toate strazile, ca bulevarde nu se pot numi au dublu sens, astia chiar sunt inapoitati. Intersectiile se blocheaza, traficul e greoi si necivilizat. In centru denumit Baixa descoperim Lipscaniul plin de tigani. Puteam sa mergem pe Lipscani , sau chiar de la Universitate pana la Kogalniceanu si vedeam Lisabona. Sigur, arhitectura e foarte frumoasa, insa timpul isi pune amprenta daca nu intervii. Si pe portughezii, ca si pe romanii, nu degeaba ne asemanam la limba, nu prea ii intereseaza.
Pleiada de cersetori si de muzicieni ambulanti sunt din 5 in 5 m pe stradutele inguste din centrul vechi. De fapt impropriu spus centru vechi, ca centru nou nu e nicaieri. Stradutele arata mizer, in magazine ne invita inauntru avand in vitrina un manechin imbracat frumos, dar cu o mana cazuta pe podea. Ghida ne lasa 45 min liberi, ne zice sa mergem inainte si inapoi fara sa ne e mai dea detalii despre ce vedem pe acolo, desi mai avem 3 ore pana putem sa ajungem la vas. Putem ramane, dar ne intoarcem pe jos, vreo 2-3 km pana in port. Primul lucru pe care il fac este sa intru intr-un fast food si sa incerc prima toaleta din Lisabona dupa 3 ore de chin.
Mergem, luam niste suveniruri, mai dam o raita pe unele stradute si e clar. Nu ne place deloc. O cladire in plin centru are geamurile batute cu scanduri si sta sa cada. Am déjà vu. Cu un an inainte am vazut-o in Tripoli, Libia. Peste 45 de minute suntem la autocar. Aici surpriza, toate cele 48 de locuri din autocar se ocupa. Nimeni nu mai vrea sa petreaca 2 ore in Lisabona.
Nu ne place, eu sunt mai inversunat, Adriana mai de mijloc. Cred ca daca aveam alt ghid poate era mai constructiv totul. Cert e ca nu mi-as face concediul in Lisabona si nu m-as intoarce sa o vizitez. Un oras saracacios, neingrijit, parca lasat in paragina. Poate Portugalia are statiuni frumoase, vinuri bune si peisaje incantatoare cum am auzit, dar cu alta ocazie aflam. Insa totul se incheie frumos, in momentul in care plecam din port, strabatand estuarul, inalnim si depasim, Queen Mary 2 chiar sub Golden Gate-ul portughez. Toata populatia vasului nostru se inchesuia pe punti sa o pozeze. Arata extraordinar, mult mai imens decat vasul nostru.
