Koutouloufari - sau 7 stele in Creta
La cativa kilometri sud de Hersonissos, urcand o panta usoara, ajungem la baza muntelui. Aici in Koutouloufari intalnim Grecia adevarata. Strazi inguste in panta, dublu sens auto desi incape doar o masina + un pieton. Tavernele impanzesc stradutele inguste, chelnerii te imbie cu „special price”, „best food” etc. Gyros, souvlaki, tzatziki, toate mancarurile traditionale grecesti se regasesc in taverne. Este un loc unde ne simtim extraordinar, desi satucul nu reprezinta un reper turistic decat pentru infatisare si arhitectura, dar daca vrei sa simti atmosfera ancestrala a Greciei ramai la sat.
Ora de cina la complexul unde eram cazati, 7-8.00 pm, ne cam incurca plimbarea de seara, asa ca in a treia zi am ramas in Koutouloufari si nu ne-am mai intors la hotel pentru masa. Dupa cateva minute bune de cautat loc de parcare, reusesc sa parchez intr-o panta foarte inclinata, dar si aceste strazi cu urcusuri contribuie la farmecul asezarii . E pe inserat si incep sa se aprinda felinarele vechi ce lumineaza difuz.
Stradutele pavate cu piatra cubica incep sa se lumineze usor si la tot pasul apar in intampinarea noastra ofertanti de meniuri. Foarte politicosi, deloc agresivi, chelnerii te invita la taverna. Satucul il batem la pas in 30 de minute pana cand ajungem la capat, intr-un loc in care muntele devine prea abrupt ca sa se mai poata construi ceva. Panorama litoralului contemplata din Koutouloufari este spectaculoasa, orasul Hesonissos se vede integral de la baza muntelui, iar in est si in vest coasta si soseaua serpuita se vad clar pe zeci de kilometri.
In piata centrala din satuc, piata foarte mica, avem si distractii pentru copii: jocuri mecanice, minigolf, biliard. Le consumam repede, in sensul ca gruparea copiilor se plictiseste foarte repede. Dupa vreo trei sferturi de ora am tras la un restaurant cu coloane ionice, chelneri imbracati in costume traditionale si fete de masa brodate in stil grecesc. Meniul era o feerie de mancaruri antice grecesti: Porc la cuptor cu prune, pulpa de porc cu salvie. Caracatita la gratar nu a lipsit ca aperitiv, practic aproape la orice masa era insotita de vietuitoare ale marii in farfurie.
Chelnerul extraordinar de amabil, aduce din partea casei raki si incepe sa bea cot la cot cu noi si mai toarna si mai toarna si incepe sa danseze. Apoi ne sopteste: „Sunteti romani, aia de acolo sunt americani, nu inteleg asta, nici nu rad” 
. Aprecierea lui fata de romani avea la baza probabil si o colega angajata la restaurant care era romanca. Grecul mai are putin si se aseaza la noi la masa, oricum petrece mult timp cu noi si povesteste aventuri cretane. Ne invata si cum se bea raki, toarta paharelului tinandu-se cu degetul mic.
Terminam masa o luam din nou pe alei la plimbare, vreo jumatate de ora mai petrecem in zona de „distractii” pentru copii si in final ne reintalnim cu toti pe veranda lui Pavlos. Care veranda? Cine era Pavlos? Pavlos, un grec de vreo 35 de ani, nascut si crescut in Creta a fost descoperit de unul dintre noi stand pe veranda casei lui vechi. L-a intrebat: „Putem sa stam la tine pe veranda?”, iar Pavlos i-a invitat in curtea interioara din spatele casei, curtea ce avea accesul printr-un hol ingust. Totusi am preferat veranda veche, asa ca grecul s-a dat la o parte si a inceput sa inghesuie scaune si sa aduca vin. 14 persoane am stat in vreo 10 metri patrati mai bine de o ora la discutii cu Pavlos doar, sotia lui efectiv nu mai incapea si statea sub tocul usii. De pe veranda, aflata pe o latura a pietei centrale vedeam toata forfota satucului. Intrand prin holul ingust ce ducea in curtea interioara am avut o revelatie.
Aici ar fi trebuit sa ne cazam, 5 stele nu fac nici pe jumate pe langa ce frumusete traditionala era aici. Din curiozitate am vrut sa vizitam ce se ascundea in spatele casei vechi. O curte circulara mare, desfasurata in trepte, cu fantana in mijloc, cu bar, masa de biliard minirestaurant doar pentru mic dejun, iar pe lateral apartamente de doua camere de inchiriat. Urcand cateva trepte prin vegetatia bogata de impanzea curtea interioara, ajungem si la piscina. Nu foarte mare, piscina era insa inconjurata de nenumarate plante inflorite si traversata de un podulet rustic de unde puteai sa plonjezi. Apartamentele, living+1 dormitor, erau inchiriate de la 70 euro pe noapte, avand inclusiv o bucatarie mica, dar nefolositoare in conditiile in care la orice taverna din satuc arta culinara greceasca iti ramane imprimata in memorie.
Oricum, descoperirea satului Koutouloufari ne-a facut sa renuntam la masa de seara ce o aveam inclusa la hotel, astfel ca urmatoarele patru zile le-am petrecut pe diverse terase, iar seara se incheia inevitabil cu vinul lui Pavlos. O optiune excelenta sa inchiriezi apartamente, marea este la doar 5 km, iar in sat gasesti absolut tot ce iti trebuie. In plus atmosfera de aici este cu mult peste cea de la un complex de lux, fie el si de 5 stele. Koutouloufari si vizita la Platoul Lasithi au fost momentele in care am descoperit Creta reala, pur si simplu asa cum este.
