BlogGo

Saint Tropez-jandarmul bogat

Locuit inca din cele mai vechi timpuri de catre greci, apoi mica asezare romana, orasul Saint Tropez este azi cunoscut la nivel mondial pentru bogatii lumii care se inghesuie in asezarea ce numara oficial 7.000 de locuitori. Numele se trage de la o capela botezata Sancti Tropetis, capela atat de cunoscuta incat numele s-a extins la intreaga localitate inlocuind vechea denumire romana Heraklea. Celebritatea mici asezari se extinde rapid in Europa si mai apoi in toata lumea odata cu Brigitte Bardot, care in anii 50 isi petrecea vacantele pe plajele localitatii, fotografiile realizate de paparazzi vremii facand inconjurul tabloidelor europene.

In anii 2000, Saint-Tropez si-a recastigat popularitatea printre vedetele  hollywoodiene, in prezent acesta traind din nou in ritmul anilor ‘50-’60, cand a fost locul preferat de vacanta al celebrei Brigitte Bardot. Inca un reper de neuitat al Saint-Tropez-ului este cel mai celebru jandarm din lume, Cruchot, cu filmele lui ce mi-au delectat copilaria.

Intram in oras intr-o aglomeratie un pic deranjanta, strazile sunt foarte inguste, si, desi nu sunt foarte multe masini in trafic, faptul ca nu ai loc sa intorci masina nicaieri, te buimaceste. Gasim in final o parcare cu plata si o luam pe jos, este mult mai sanatos fizic si psihic. Stradutele inguste sunt umbrite de cladiri de 3-5 etaje, construite oarecum una intr-alta in stilul francez, dar balcoanele fac toata arhitectura. Fiecare balconas este ingrijit si impodobit cu flori si arbusti mediteraneo, iar obloane verzuluii contrasteaza coloristic excelent cu fatadele matuite ale imobilelor. Atmosfera este foarte placuta, parca simti vacanta altfel aici. Luxul nu iese in evidenta nicaieri, la parterul bloculetelor magazinele nu stralucesc dar au un aer ce degaja liniste, relaxare si bucuria vacantei. O luam spre port, primul obiectiv de pe lista verbala pe care o retinem la noi. Stradutele se ingusteaza si mai mult, acum chiar ca nu mai e loc decat de o masina sau de vehiculele frantuzesti cu trei roti care carau lapte sau posta in filmele cu Louis de Funes.

Zona portului are o faleza de o latime excelenta pentru plimbare. Zumzaitul scuterelor este ceva mai deranjant, insa multitudinea de terase, cafenele si baruri te invita doar sa “enjoy”. Portul este plin ochi de ambarcatiuni de la cele mai saracacioase si mai mici pana la cele mai luxoase si mai spatioase. Din anumite unghiuri aproape ca nu se vede albastrul marii, densitatea de barci sau yachturi este atat de mare, incat o perdea de catarge iti diminueaza considerabil vizibilitatea asupra peisajului. Este foarte cald, ne asezam la o inghetata pe bat, o cafea si o apa plata rece dupa ce cautam indelung o masa la umbra, terasele fiind aproape ocupate, total nota 16 euro, subtirica pentru faleza din Saint Tropez. Foarte des intalnite sunt ciocolateriile daca le pot nu mi asa, magazine intregi specializate in vanzarea diferitelor tipuri si mai ales diferitelor forme de ciocolata sau dulciuri.

Plecam dupa vreo 2 ore de plimbare spre un alt punct de interes, acea cladire cunoscuta de toti cei care am urmarit aventurile jandarmului din Saint-Tropez - Gendarmerie Nationale. Din cate ne orientam pe harta din port ar trebui sa mergem vreo 15 minute pe jos sau mai putin cu un taxi. Desi caldura te topeste, alegem sa vedem orasul la pas si dupa ce parcurgem mai bine de jumatate din drum, concluzionam ca am facut o alegere excelenta. Strazile se dechid in parcuri si parculete de o frumusete rara cu aranjamente florale cum numai pe Coasta de Azur se pot face.

Nu credeam ca intr-un orasel, aparent inghesuit, exista numeroase spatii verzi, in care orice coltisor este pus la punct cu un bun gust specific zonei. Intr-unul din aceste parculete am urcat la un moment dat niste trepte spre partea a doua a parcului care era suspendata, in fapt nu era decat acoperisul unei parcari subterane, excelent mascate de vegetatie.

Cladirea jandarmeriei este aproape ca in film, arata in stilul anilor 50 si ca un element de autenticitate surpindem si o masina exact ca aceea cu care jandarmul Cruchot alerga femeile pe plaja, nu stiu exact marca, nici acum nu am aflat-o, dar era o masina patratoasa galbena sau portocalie, 4×4, fara usi, fara geamuri. Alte cateva masini de epoca valoroase vazute de-a lungul plimbarii se incadrau perfect in tipologia Saint-Tropez-ului, iar domnii cu par alb deschideau galant portiera doamnei sau domnisoarei blonde din dreapta.

Ultima oprire a noastra la plaja, unde a fost rost doar de o plimbare pe mal, apa fiind cam rece ca sa ne riscam. In apropierea plajei tocmai parca un Morgan de epoca cu un el mai in varsta si o ea mai tinerica:) mergand de mana leganati spre plaja. Saint Tropez-ul trebuie neaparat vizitat odata ce se ajunge pe Coasta de Azur, are un farmec propriu extraordinar si un aer de vacanta cum nu am mai intalnit.