Hersonissos-tineretul Europei la afumat
Hesonissos este un orasel statiune destinat pustimii tip liceu sau proaspat absolventi in primul rand, cei ce cauta luxul sau linistea pot trece cu viteza mare mai departe. Cladirile din oras sunt de maxim 3-4 etaje, si mai toate ofera apartamente la inchiriat. Strazile sunt o idee neingrijite, adica mai vezi un sant neacoperit, mai o groapa in asfalt, ceva mizerie, dar parca delasarea cretana face parte din atmosfera de relaxare a acestui loc. Hotelurile sunt foarte putine si nu au atarnate mai mult de 3-4 stele, dar si cele de 4 arata intr-un fel…tipic cretan.
Fiind exact la inceputul muntilor, de fapt intre munte si apa, orasul are o priveliste extraordinara data de relief. Vegetatia pitica de pe versanti, arbustii mediteraneni cu frunze groase combina verdele inchis cu rosiaticul stancii intr-o cromatica excelenta pentru fotografii avizati.
Pe langa aqua-parcul din apropierea orasului, taverne si baruri, domina faleza, iar la iesirea estica intalnim o discoteca imensa direct pe plaja. discoteca ce in timpul zilei functioneaza ca plaja privata. Fiind cu copiii pe langa noi, ne-a fost imposibil sa vedem atmosfera nocturna, insa din ce am auzit de la Claudiu care a mai calcat pe aici, in discoteca nu intalnesti decat tineri afumati sau beti manga. Orasul Hersonissos nu este foarte mare, exista un bulevard principal, care de fapt este si drumul national dinspre Heraklion spre est si inca o strada ceva mai ingusta de-a lungul falezei. In rest stradutele mici sunt pline de magazine in special de suveniruri, sau magazine ce vand echipament sportiv, in aceastea din urma dominand in oferta tricourile inscriptionate cu echipe englezesti, semn ca britanicii sunt prezenti in masa pe aici. In timpul zilei se observa o oarece forfota in oras, reprezentata mai ales prin coada lunga la singurul bancomat se pare, celalalt nefiind functional. La orice ora insa se remarca insa cele doua supermarketuri care sunt pline ochi de cumparatori.
O foarte mare parte din capacitatea turistica a orasului este reprezentata de apartamente sau garsoniere la inchiriat, multitudinea de afise de pe fatade anuntand inchirieri la unele preturi incredibile 10-15 euro/noapte de persoana. In conditiile in care tineretul face economii evitand masa de la taverne, pentru noaptea lunga din discoteca, nu e de mirare ca supermarketurile erau asaltate.
Practic orasul Hesonissos era despartit de complexul nostru de o livada foarte mare de maslini. Pamantul rosiatic in care cresteau maslinii era brazdat de sisteme de irigatii, care mai de care lasate de izbeliste, fara o ordine normala. Unele erau direct pe sol, altele erau introduse in santuri neacoperite, altele erau ridicate, ma rog, cretanii se pare ca se gandesc la rezultat: daca curge apa e bine, ce conteaza cum arata?
Neavand masa de pranz inclusa, la recomandarile lui Claudiu care era in al 4-lea an consecutiv prezent in acelasi loc, mergeam pe la 12.30 la restaurantul lui Mateos de pe malul marii, undeva la iesirea estica din Hesonissos. Complexul nostru avand plaja destul de ingusta cu nisip amestecat cu pietricele iar sezlongurile, ca si la piscina fiind in permanenta ocupate, faceam plaja zilnic in dreptul tavernel lui Mateos. Desi latimea era doar de vreo 12 m plaja avea nisipul cautat, fin, potrivit pentru copii. Malul era extrem de abrupt insa, fusese excavat cat de cat si instalate niste scari de lemn ca sa ajungi la plaja.
Apa era foarte clara, zeci de pesti, unii spectaculos de colorati se puteau vedea la fundul apei cu ochelarii de scafandru ajutatori. Cei mai multi erau in trei zone la vreo 20-30 metri de mal unde erau niste stanci care ieseau foarte putin din apa. In jurul acestor stanci era apa cea mai clara si cei mai multi pesti se stangeau aici. In apropierea pranzului urcam relaxati la Mateos sa ne delectam cu specialitati grecesti. Sezlongurile costau 5 euro de persoana, insa incasatorul sef de pe plaja era roman, asa ca a cam inchis ochii cand trecea pe langa gasca noastra, dar deschidea berile cot la cot cu noi primind cinstea cuvenita discountului de 100%.
Mateos, un tip extraordinar de bland, este un fost bachetbalist, nu stim daca de top sau nu, cert este ca el impreuna cu sotia fac niste feluri de mancare geniale. De fapt cam peste tot in Grecia, nu neaparat in Creta se mananca extraordinar la taverne sau restaurante pentru ca proprietarii sunt prezenti in permanenta. Ei servesc, ei gatesc, calitatea si autenticitatea este asigurata. De exemplu la Mateos, el se ocupa de clienti, lua comenzile, mai dadea un sfat, mai schimba o garnitura in functie de preferinte, sotia lui, imi scapa numele, gatea non-stop, fiul lui de 17 ani era chelner si barman, un fost baschetbalist antrenat de Mateos, era din nou antrenat dar in ale restaurantului si mai era un ucrainean sezonier. In prelungirea restaurantului Mateos avea o piscina impartita in doua in functie de adancime si apoi un bar. Sezlongurile se plateau, dar scapam iarasi, fiind 13 oameni practic care comandam zilnic, am primit bonus.
Ar fi fost penibil dupa ce se achitau in jur de 200 euro la fiecare pranz sa ne ceara bani pentru ca mai stateam jumatate de ora la sezlonguri, dar spre deosebire de patronii romani care taxeaza si scobitorile grecii au arta in a iti oferi reduceri sau gratuitati incat sa te simti bine. Sa nu ma fac inteles gresit, nici unul dintre cei prezenti la masa nu este adeptul si urmaritorul gratuitatilor cu orice pret, mai ales cand sunt minore, dar ca turist te simti bine cand esti bagat in seama mai mult decat in orice loc de acasa. Grecul se aseza cu noi la masa de fiecare data, vinul casei, produs chiar de Mateos, desi era acru peste masura, dar sanatos, era dat din partea casei de fiecare data, la fel si desertul. La absolut fiecare pranz, Mateos a venit la sfarsit la masa cu fructe sau inghetata prezentandu-le din partea casei. Raki, shootul digestiv de final, venea tot pe filiera „din partea casei” insotit de cicnirile paharelelor si urarile de rigoare : „Yamas!”. Iar un punct extraordinar al restaurantului era ca puteai sa comanzi orice de fapt, niciodata nu ti se spunea : „Nu este in meniu, nu pot”.
Intr-o zi cand copilul se dereglase la stomac, m-am dus direct la sotia bucatareasa si am rugat-o sa imi fac piept de pui simplu pe gratar cu orez fiert pentru copil. Fireste ca nu exista in meniu asa ceva, dar a zis:Ok, imediat il fac. Pretul portiei a fost cel mai mic pret gasit in meniu 7 euro. Vreau doar sa amintesc ceva din arta lui Mateos, unde cu siguranta o sa ma intorc, poate chiar anul viitor: Caracatita la gratar, miel la cuptor cu cartofi si feta, fructe de mare, branza feta la cuptor cu sos de rosii, masline excelente din productie proprie, dorada la cuptor pe langa clasicele musaca, souvlaki, tzatziki, gyros sau saganaki. Demult nu am mai fost asa de incantat de un restaurant, pe langa mancarurile care au fost absolut fabuloase, comportamentul grecului a intretinut o atmosfera extraordinara si o lejeritate deosebita in abordarea relatiei proprietar-client. Pur si simplu parca eram din familie, dialogurile mergeau excelent pe diverse subiecte si, ma repet, totul se incheia cu zambetul pe buze strigand :Yamas!
