Heraklion sau regasirea traficului de Bucuresti
Heraklion este cel mai mare oras din insula si totodata capitala Cretei. Avand peste 200.000 de locuitori si fiind punctul principal al traficului aerian si maritim de turisti, Heraklion este extrem de aglomerat. Am simtit-o si noi, in momentul cand am iesit de pe autostrada, exact cum incepea exitul catre oras, ne-am blocat. Era ora 6 PM si am inaintat destul de greu, cam in 45 de minute am ajuns in piata centrala, insa aici aveam alta problema, parcarea masinilor. Coboram o panta foarte abrupta, banda de circulatie este cred ca sub standardul de minim acceptat, dar noroc ca suntem bucuresteni si stim ce inseamna sofatul si parcarea in conditii relativ anarhice. Gasesc un loc abia dupa vreun kilometru fix langa niste pubele de gunoi pline ochi. Asta e, bine ca e, ca altceva nu e, sunt obisnuit sa rostesc asemenea cuvinte de acasa
Heraklion are numeroase obiective culturale si istorice de vizitat. Cel mai vizat de turisti este muzeul arhelogic, o cladire imensa unde se pot vedea nenumarate obiecte din diverse perioade ale istoriei insulare. Muzeul de istorie are ca puncte de atractie si picturile lui El Greco si manuscrisele continand opera scriitorului grec Nikos Katzantzakis, autorul romanului dupa care a fost turnat filmul Zorba Grecu. La sud de Heraklion se afla un obiectiv major al Cretei, palatul Knossos, cel mai mare palat din perioada minoica. Orasul Knossos care in perioada sa de dezvoltare maxima avea circa 100.000 de locuitori, a fost distrus de cutremurul generat de eruptia vulcanului din Santorini. Palatul a fost reconstruit de arheologul Arthur Evans, cel ce l-a descoperit.
Mergem pe jos pana in centru in piata Venizelou, o piata decorata cu fantani. De aici mergem in partea veche a orasului. Stradute relativ inguste, cladiri semirenovate, animatie multa si aglomeratie cat cuprinde. Ma surprinde multimea de cersetori ambulanti sau statici, care mai de care mai colorati. Strazile si terasele sunt pline ochi de turisti ce nu par deranjati ca din 10 in 10 metri li se cere 1 euro, totusi nu este deloc o nota buna pentru Heraklion. Dupa o plimbare placuta si un mini shopping de suveniruri ce dureaza cam o ora ne asezam la o terasa chiar in centrul unei piatete. La masa vine imediat chelnerul, roman, originar din satele de pe langa Deva. Lucreaza chelner vara si la cules de masline cand se termina sezonul turistic. Este foarte amabil, face recomandari din meniu, povesteste aventuri mai mult sau mai putin fantasmagorice. Comandam traditional grecesc ca de obicei, iar copiii cor pizza cu sunca si branza. Cand primim comenzile, pizza apare numai cu branza. Il chemam la interpelare si raspunde senin: “Nu am avut sunca, dar va aduc ceva imediat”. Dupa cateva minute vine cu slanina prajita, de fapt un Kaiser, dar cu 80% slanina. Refuz nervos, iar el insista: “Dar ce are? E buna si asta”. Da e buna si asta, mai ales ca la sfarsitul mesei e bun si 1 euro bacsis in loc de 10-15 cat trebuia sa iti lasam. Numai un roman putea sa ne ia o comanda si sa ne aduca altceva, in fine, pana la urma s-a mancat pizza asa cum era, desi s-au facut nazuri de copii.
Cand am ajuns la desert se auzea un vacarm de nedescris, urlete, cantece, tobe si toate se apropiau de noi auzindu-se din ce in ce mai tare. Intr-un final, dupa vreo 5 minute, galeria echipei de fotbal Heraklion a aparut in piata, probabil fericiti dupa o victorie a favoritilor. Pret de 20 de minute nici nun e mai intelegeam aproape, fumigene, steaguri, hore, cantece si scandari dominau piata. Cand in sfarsit s-a facut liniste am cerut nota si am putut sa plecam. Am mai facut o plimbare pe alte stradute pana ce am ajuns spre port, aglomeratia parca era si mai mare, chiar si pe trotuare si de acolo am luat-o usor spre masini aflate la o distanta apreciabila. Traficul a fost infernal si la plecare, chiar daca era 11 noaptea si cu ratacirea normala prin oras in lipsa totala a indicatoarelor, am reusit in final sa iesim pe autostrada dupa acelasi interval de timp ca la venire, vreo trei sferturi de ora. Un oras foarte aglomerat, Heraklion seamana cu Bucurestiul din punct de vedere al anarhiei, poate ar trebui vizitat sambata-duminica cand teoretic ar trebui sa fie ceva mai liber. Altfel merita vazut, ca orice oras din Creta are un farmec insular aparte.
