BlogGo

BOVEC linistitor

          Nu stiu de ce am ales Slovenia pentru petrecerea Revelionului, cred ca doar dorinta de a sta departe de Bucuresti a fost suficienta. Cum la munte in Romania, cel mai la indemana este Valea Prahovei, dar preturile depasesc mia de euro pentru sejur de 5 zile din care 2 zile le petreci in trafic admirand numerele de inmatriculare din fata, incercam sa mergem cu 800 de euro la Hotel Kanin in Bovec, Slovenia, undeva la 20 km de granita cu Austria si Italia.

Auzisem de la un prieten, care auzise de la un prieten ultras sloven ca in Bovec e o distractie maxima, se duc rockeri, punkeri si depesari, atmosfera din Bucurestiul anilor 90-92 din perimetrul delimitat de Universitate si Romana fiind regasita in mica statiune slovena. Cum acei ani meritau retraiti, chiar daca acum stranesc amuzament, am luat-o din loc cu masina si dupa o noapte dormit la Viena, mai precis in magazinele de haine J, ajungem si in Bovec citit Bovetz.

Drumul de la granita cu Italia, intins pe 20-25 de km este de departe cel mai ingust drum national din lume. Ca de titlul de cel mai nesigur drum nici nu are rost sa mai vorbim, este adjucat cu brio. Portiuni intregi de sosea si vorbesc de kilometri aici, sunt fara parapet, desi papastia are mai bine de 30-40 de metri. Serpentinele si curbele stranse ar putea fi abordate totusi in regula de un sofer experimentat, dar o conditie obligatorie ar fi sa ai doua benzi, adica una dus, una intors, nu o banda jumate pe care sa o imparti la mica intelegere cu cel ce vine din sens opus. Noroc ca pe tot drumul nu ne-am intalnit decat cu 2-3 autoturisme si asta in linie dreapta si in latimea maxima a drumului, probabil 5 m.

          In fine, cascada de pe frunte a secat in momentul in care am inceput sa coboram spre depresiunea unde se vedea statiunea Bovec, abia atunci fiind convinsi ca am reusit sa ajungem. Inconjurat de un platou de un verde proaspat ireal, Bovec nu este nici pe departe o destinatie aglomerata. Are 2-3 strazi principale, apoi mai multe stradute laterale care se infunda sau nu. Majoritatea constructiilor sunt rustice, hotelul unde stam noi, si inca unul contrastand puternic cu imprejurimile, datorita inaltimii si arhitecturii tip Alpin – Poiana Brasov. Atmosfera din locatie este complet diferita, rockerii sau punkeristii sunt dati la disparitii in fituicile locale ce tin loc de ziare, totul este extrem de rustic, cred ca mai repede am nimerit in zona Bran-Moeciu.

          Atractia principala a acestei statiuni este o partie celebra printre schiorii pasionati de geografie, astfel ca in functie de directia aleasa pornind din Slovenia, de pe unul din varfurile Muntelui Kanin, poti ajunge jos la baza in Italia, sau in cealalta varianta in Austria. Peisajul nu este de neglijat, chiar trebuie mentionat ca este splendid, Muntele Kanin, invaluit mai mereu intr-un nor dens, apoi pantele abrupte pline de zapada, raul bleu-turcoaz ce traverseaza platoul verde este un tablou natural relaxant. Cromatica platoului este anormala pentru aceasta perioada, din ce intelegem de la localnici, este primul an, dupa 2-3 decade in care nu a nins in Bovec. Nici urma de zapada, pentru amatorii de talpici aluneacoase, doar varianta telecabinei pana in varful muntelui Kanin.

          Hotelul este ingrijit si in regula, are si o piscina de dimensiuni apreciabile, ale carei laturi ies afara pana in gradina, dar geamurile care ar fi trebuit acoperite de zapada sunt doar aburinde. Mancarea este buna, avem doar mic dejun, dar pranzul si cina sunt excelente in micile restaurante boveciene de pe artera principala. Poate pare un pic anapoda, dar am mancat una din cele mai bune portii de calamari in restaurantul tip cabana al unei familii de sloveni pasionati de bucataria internationala.

Intr-o zi am fost intr-un satuc de langa Bovec, dar in afara de o bruma asternuta peste tot si de un mini muzeu in aer liber, ce reprezenta o confruntare armata din cel de-al doilea razboi mondial, probabil o batalie decisiva pentru stabilirea granitei actuale slovene, nu prea am vazut nimic spectaculos. De fapt nici nu ne asteptam sa vedem ceva anume, dar parca prea nimic nu iesea in evidenta, toata lumea era normala si odihnita.

          Revelionul a fost ca pe vremuri, dar am coborat mai adanc inainte de 89, 4-5  artificii, 2 focuri bengale si 10 petarde au fost trase intr-o piata centrala frumos amenajata pentru eveniment. Turistii foarte calmi, parca sarbatoreau in soapta Revelionul, parca incercau sa se relaxeze prin contemplare chiar si in noaptea asta. In cateva colturi ale pietei, formatii de trubaduri locali impresionau asistenta prin pronuntia deosebita in engleza, sau printr-un rock adevarat a la anii 60 pe versuri slovene. Noroc ca aveam caciuli cu urechi prinse sub barbie.

 Una peste alta, a fost ok pentru noi si pentru cele doua cupluri care ne-au insotit, un revelion destul de linsitit, la 2 noaptea, piata fiind golita, restaurantul inchis, iar noi ocupand holurile hotelului odihniti peste masura. O masura a civilizatiei, a doua zi dupa Revelion, nici urma de mizerie in piata.

          Bovec este clar o statiune unde poti sa schiezi, sa faci poze reliefului spectaculos si sa dormi, nimic mai mult, pentru cine cauta un tip de concediu absolut odihnitor, este o statiune perfecta. Cum noi nu am schiat, ar rezulta ca am dormit, dar am omis sa precizez ca ne-am plimbat foarte mult pe jos, fara tinta precisa, doar de placere, ceea ce nu reusesti in multe statiuni din cauza aglomeratiei. Singurul inconvenient este lipsa legaturilor aeriene, iar cu masina se fac peste 16 ore. Sincer, a doua oara nu as mai merge, ce ofera Bovec se gaseste mai aproape de casa la poalele Fagarasului de exemplu.