Platoul Lasithi-traditie straveche regasita
In jurul orasului Hersonissos erau din loc in loc indicatoare pentru a ajunge la platoul Lasithi. Situat in mijlocul muntiilor Dikti, platoul Lasithi iti ofera una dintre putinele imagini din Creta in care predomina verdele, iar agricultura are un caracter intensiv.
Relieful stancos si vegetatia galbuie-arsa a Cretei nu mai este de intalnit, iar verdele are o nuanta inchisa. Platoul Lasithi este o campie inalta cu sol propice agriculturii, aluviunile aduse de din munti si apa revarsata de pe versanti imbunatatind calitatile solului astfel incat se pot cultiva fara probleme cereale sau planta livezi intregi de pomi fructiferi.
Una din caracteristicile zonei de platou este imaginea morilor de vant care, desi arhaice, sunt inca functionale si reusesc sa aduca apa din adancimile de piatra la suprafata. Morile au fost gandite sa asigure un sistem de irigatii permanent, in zona intramontana a platoului vanturile fiind puternice tot anul. 
Am plecat din Hersonissos si dupa vreo 40 de minute de mers am incurcat un pic ruta. Drumul este foarte bun, o idee ingust pe alocuri, dar serpentinele sunt line, nu te solicita foarte mult. Asfalt este peste tot, ici colo mici hartoape, dar nederanjante. Cel mai placut este ca eram doar doua masini pe drum, asa ca puteam si eu ca sofer sa mai arunc o privire catre peisajul incantator al Cretei. Pot sa spun ca imi place foarte mult Creta. Platoul inca nu se arata, dar strabatand satele grecesti traditionale din interiorul Cretei la un moment dat am dat peste o nunta a la grec. Nu am reusit sa vedem mireasa desi am oprit sa ne uitam dupa ea, toata lumea era in biserica. 
Desi lacasul de cult nu parea foarte mare, cu siguranta adapostea un numar enorm de nuntasi din moment ce sirurile de masini parcate prin preajma bisericii se intindea pe mai bine de 1 km in ambele directii ale bifurcatiei unde ne aflam. Marea majoritate a masinilor erau camionete 4×4, caracteristice Cretei. Probabil erau prezenti nuntasi din multe alte sate vecine. Cum iesim din zona nuntii intram in alt sat unde vedem batrani greci care stau pe bancute sau la o vorba in strada. Mergem incet pentru ca suntem fascinati de ceea ce vedem, Grecia ancestrala ni se infatiseaza in satul Avadou. 
Casele sunt in semiparagina, gradinile sunt micute dar bogate in vegetatie nearanjata, netunsa, lasata pur si simplu sa creasca. In centrul satului, o intersectie in 3 (fara semafor) J sunt cateva birturi si taverne vechi, nerenovate probabil de 100 de ani de cand s-au deschis. Usile birturilor sunt dintr-un lemn crapat de anii asternuti peste el, vopsit intr-un verde pal. Geamurile tot din lemn, sunt mascate de pe interior cu niste perdele alb-crem-bej cu ceva motive inflorate, iar fatadele sunt cojite toate. In fata localurilor femei grecoaice batrane imbracate in negru, exact ca personajul pitoresc din “Nunta a la grec”. Barbatii in varsta cu nerasi sau cu mustati groase fumeaza si au cate un paharel de raki probabil langa ei. Timpul a ramas pe loc in aceste locuri, dar totul este fascinant. Satele cu locuitorii ramasi in zona sunt absolut pitoresti, acum ne pare rau ca nu am oprit sa mancam o feta la cuptor macar intr-un sat. 
Problema era ca nu mai ajungeam la platou, desi dupa ce calculasem trebuia deja sa fim acolo. Dupa vreo 15 minute incepem o ascensiune pe un munte, serpentinele sunt deja mai complicate si panta isi mareste gradele. Sus pe munte creasta este despicata iar soseaua formeaza un defileu artificial, pe care il strabatem in cateva minute si incepem coborarea. Cand trecem in partea cealalta a muntelui…in sfarsit am ajuns! Platoul Lasithi e in fata noastra, este maiestuos, impresionant, superb, inverzit. Pe toate marginile platoului se ridica munti inalti, acestia asigurand un microclimat special platoului. Avem din nou o serie de indicatoare pe care scrie “Panorama view” si luam drumul spre punctul in care platoul se vede cel mai bine.
In jurul platoului se afla cateva sate unde timpul curge la fel ca in Avadou. In satul Psychro, conform unor legende locale s-a nascut Zeus. Acest sat este un sit arheologic imens, numeroase marturii ale timpurilor ce se pierd in negura iesind la suprafata solului fertil in urma plugului:statuete din bronz, artefacte, ceramica sau arme.
Dupa un timp dublu petrecut in masina fata de cat estimasem initial, dar aici fiind inclusa si cautarea miresei, am ajuns la panorama view si…era inchis. Taverna “Panorama view” avea o terasa suspendata pe marginea versantului de unde intr-adevar platoul se vedea in toata splendoarea lui. Soarele statea sa apuna si razele portocalii picau in unghiuri luminand maslinii ce contrastau puternica cu alte livezi aflate in umbra. Apa tavernei era asigurata de o moara ce tocmai era reparata de un localnic, asa ca, in ciuda faptului ca era inchis, acestea ne-a deschis portile terasei de unde puteai sa fotografiezi in voie pozele de catalog.
Ne-am intors pe acelasi drum pana in dreptul defileului artificial si dupa ce l-am traversat inapoi am oprit la un alt punct cu vedere panoramica extraordinara, un punct cu vreo patru mori care functionau alimentand cu apa…”Muzeul Homo Sapiens”. J In creierii muntilor, aproape de inaltimea maxima a muntelui respectiv, functiona Muzeul Homo Sapiens si ca reclama expunea o maimuta si un cosmonaut. Jos trona un anunt cu legatura maxima cu Muzeul: ”Here you can taste the best capuccino in Creta!!!” Muzeul credem ca era o cafenea, poate chiar si muzeu nu stim pentru ca…era inchis. In orice caz am facut o alegere excelenta sa oprim inca odata in ciuda stomacului care rodea in gol dupa mancare. 
Platoul Lasithi iti prezinta o insula Creta altfel, departe de zonele de distractie, plaja, baie, iti infatiseaza Creta veche, cu traditii conservate in totalitate. Este o zona rupta de lume, salbatica, in care noul si modernul nu este de gasit nicaieri. Cred ca este imperios necesar pentru toti cei care viziteaza Creta sa treaca prin platoul Lasithi si prin satele cu adevarat traditionale ce il inconjoara, fara aceasta vizita ce te marcheaza, sejurul in insula nu va fi niciodata complet.
